Inundatie, ghinioane si pizza

Deci, in ultima perioada am avut numai ghinioane:

1. M-a indundat vecinul de deasupra.

Stricat zugraveala pe holuri, dormitor si sufragerie [unde ca bonus si o parte din parchet s-a umflat]. Zugraveala facuta in toamna si parchetul pus tot atunci. Bine ca mobilierul si alte echipamente nu au patit nimic!!!

Vecin nu era acasa cand s-a intamplat “fericitul” eveniment, nu a lasat nimanui cheia de la casa sau macar un numar de mobil. Spart usa cu politia, remediat defect [din banii proprii], asigurat si sigilat usa. Nici un eveniment deosebit din punctul asta de vedere.

A venit dupa o luna, a zis ca-mi repara, ca o sa-si repare si el, o problema rezolvata, partial, pentru ca abia luna viitoare se va intampla minunea. Mi-a platit reparatia, deci recuperat o mica parte din investitie + obtinut numar telefon mobil vecin [in cazul repetarii unor evenimente asemanatoare].

2. Intre timp, o teava de pexal de la calorifer a pleznit.

Instalatia nu era golita, din nou apa pe parchet… Pe faza, strans repede apa, sunat administratie sa goleasca instalatia => clasificat ca incident minor si mergem mai departe.

3. La scurt timp dupa inundatie si calorifer, au inceput sa cedeze si niscaiva tevi [tot de pexal] la baie.

Deh, cand s-au montat apometrele, acum cativa ani, mesterii destepti ai lu’ peste prajit, NU au pus coturi din metal, ci au facut cot din pexal [si orice instalator care se respecta iti poate spune ca asa ceva nu se face, este o tiganie!] care au cedat din cauza uzurii.

Ca sa nu patesc si eu o “bucurie” precum cea a vecinului, hai sa schimbam tevaraia si sa fie totul nou. Instalatoru’ meu mi-a zis ca-mi recomanda pexcupru, ca e mai bun si doar o tara mai scump. Hai sa facem asa, cum zici tu, daca este mai bine, sa punem si robineti de coloana, care nu existau pana acum si scapam de-o grija.

Ce nu a stiut instalatorul meu, care nu a mai lucrat pana atunci in pexcupru [el zice ca da, dar eu nu pot sa-l cred], a fost urmatorul fapt: piesele, elementele de imbinare/conexiune sunt un pic diferite, mai mari, decat cele de la pexal… si eu am luat piese pentru pexal… Bine, am rezolvat si problema asta cu un truc instalatoricesc [a se citi calti si alte asemenea minuni de-ale lor] si a fost bine.

Ce nu a fost bine, a fost reprezentat de faptul ca teava de la apa rece, care era din plastic, avea un mustiuc [fireste, tot din plastic], pe care se monteaza robinetul. Ei bine, acel mustiuc a cedat, si-a dat obstescul sfarsit si singura solutie a fost sa se taie o bucata de teava, cea cu mustiucul si sa se inlocuiasca. Cu elementi de metal, fireste care “nu au moarte si nu mai ai probleme cu ea”.

S-a achizitionat, taiat, inlocuit, dat drumul la apa, acum functioneaza, sper sa nu am vreodata probleme de acest gen cu ea, cel putin nu in viitorul apropiat macar!

4. Am cumparat o memorie pentru un upgrade la calculator.

Nu a functionat pe sistem, pentru ca sistemul este prea prost si vechi. Am schimbat-o pe niste memorii mai vechi, dar nici alea nu functioneaza. Persoana care mi le-a schimbat da acum din colt in colt, ca erau bune si ca e placa mea proasta. Bine, bine, atunci da-mi macar memoria inapoi si sa imi recuperez memoria. Ma indoiesc totusi ca o sa reusesc, deci alti nervi si bani pierduti. Ata ete, mai multa vigilenta data viitoare!

Momentan am renuntat la ideea asta.

5. Am pierdut majoritatea bonurilor de masa si o suma de bani.

Nu foarte mare, din fericire si ma indoiesc de faptul ca mi-au cazut din buzunar. Am fost la un magazin de cartier, cred ca le-am scos din buzunar pe masa [si banii erau impreuna cu bonurile] si am uitat sa le pun la loc. Dupa cum spuneam, suma nu era foarte mare, dar totusi. Am fost inapoi la magazin, da’ ce, o fi vreunu’ de-acolo prost sa recunoasca, sa fim seriosi!

Este prima oara cand mi se intampla asa ceva, dar este o prima oara pentru orice, nu?

6. Am vrut sa pun geam termopan si tamplarie de PVC la balcon, in locul tamplariei de metal, antica si de demult.

Doar ca a aparut o mica mare problema: balconul este nu stramb, ci foarte stramb, are o “burta” superba. Care trebuie umpluta. In traducere, alti bani, alta distractie. Dar daca trebuie, trebuie.

7. Am reusit sa stric un telefon. Care nu este al meu.

Adica pe al mesterului care-mi face lucrarea de mai sus. Telefonul era pus pe pervaz, nu stiu cum l-am agatat si a cazut de la aproximativ 1 metru, direct jos pe gresie.

Nu mai porneste. Dus la reparat, acolo zis ca nu stie daca poate sa-l repare, da’ oricum astazi nu si mai bine sa trec luni sa vad statusul problemei, eu sper sa reuseasca totusi, pentru ca telefonul nu este chiar din clasa low sau macar middle… ci high. Si daca nu, o sa-i cumpar omului si telefon nou, ca deh, eu l-am cam stricat… Ramane luni sa vedem, ma rog sa se poata repara!

Iarasi, este prima oara cand patesc asta. Pe al meu l-am scapat de ‘nspe mii de ori, l-am recuperat din 3-4 bucati de jos, l-am reasamblat si functioneaza. Dar asta nici nu-i al meu.

* * *

Ziua de astazi s-a terminat, dar luna inca nu si maine incepe o noua zi. Sunt curios ce-oi mai reusi maine, cred ca nimic rau, dar pana la proba contrarie ma abtin de la alte comentarii.

Epuizand toate variantele stiintifice si logice, nu pot decat sa cred ca cineva m-a blestemat cu apa si electronice [ ], pentru niscaiva pacate pe care le-oi fi facut. Profit de ocazie si fac un apel la acel/acea cineva: opreste-te! Gata, am inteles, te-ai distrat, m-ai pus la cheltuiala, am ajuns cu nervii aproape la pamant, acum lasa-ma sa respir, reprofileaza-te pe altcineva, ca doar n-oi fi singurul pacatos de pe pamantul asta!!! Recunosc, sunt vinovat de ceea ce am facut, acum mi-am ispasit pedeapsa, now go away and leave me alone! Aceeasi rugaminte si pentru entitatile nevazute care ne inconjoara [ ] si care ne influenteaza viata in fiecare zi.

Ca sa terminam intr-o nota relativ optmista:

“Stiam ce-i rau si bine in lumea de afara / Vorbeam de poluare, ce bine e la tara / Ca banii nu conteaza dar e grozav sa-i ai / Si toate-au fost grozave in acea zi de mai“; doar ca ziua e de iulie acum, nu de mai.

Dar ce-i cu pizza? Pai… aici miroase a pizza, din care se va consuma in curand o bucatica, deci se accepta.

Problema mea

Cred ca mi-am dat seama care-i problema mea majora: lenea.

Cateodata, chiar daca am o idee buna, mi-e lene sa o exprim. Iar cand nu-mi mai este lene, nu mai e timp… Dar asta se poate corecta.

Ar mai fi o problema [minora?]: sunt mai mult reactiv, decat proactiv. Proctiv inseamna sa iei taurul de coarne, sa ai initiativa. Reactiv inseamna sa reactionezi la ceva, dupa ce a actionat deja cineva.

Deh, este si mai comod…

Canicula a venit

Si spre deosebire de ursi, aricilor se pare ca le place sa hiberneze vara

Cu alte cuvinte, am fost la ora sexuala zilele astea [m-a futut o lene de zile mari adica!] si in plus am mai avut niscaiva evenimente [placute si neplacute], printre care vreo cateva examene.

Sper ca saptamana viitoare sa fiu mai activ. Sper…

Eu cu cine votez?

Cu nimeni!

Nici nu am urmarit campania electorala, intrucat nu m-a interesat. Nu am fost sa votez pentru ca am ajuns la stadiul de miserupism: toti promit marea cu sarea si nici unul nu este in stare sa ofere macar o farama de adevar, ca de decenta ce sa mai zic? Eu de ce sa ma obosesc? De ce sa ies din casa si sa pierd aproximativ 30 minute din timpul meu pretios, ca sa votez, cand as putea sa fac orice altceva, mai util, cu siguranta, hm?

S-a vazut si din “covarsitoarea” prezenta la vot:

- la nivel national: aproximativ 50%;

- la nivel de capitala: aproximativ 30%,

cat de mult le-a pasat romanilor de alegeri.

Adica… ce mai pot sa zic? A fost fain: s-a lasat cu sou la Stefanesti parca – batai, focuri de arma & staf – acuze, balacareala, cacat – pofta buna, “domnilor” politicieni. Prin tara, tot asa, distractie mare sau liniste.

E frumos…

Doua scurte:

1. Urletul poporului – Limba de lemn.

_
_

Scurte citate, din capodopera mentionata mai sus:
“Limba de lemn nu e facuta pentru comunicare. Limba de lemn e un mecanism lingvistic alcatuit in scopul sustinerii unui sistem. Un sistem prost construit din start, care nu ar putea rezista unei abordari critice directe. Pentru asta se inventeaza limba de lemn, adica acel sablon care exclude nu numai originalitatea, ci orice concept sau model care ar putea constitui obstacole in calea sistemului. In limba de lemn nu poti sa comunici anumite concepte, pentru ca vocabularul limbii de lemn e facut dupa necesitatile sistemului pe care il reprezinta, sistem diferit, in general, de sistemul natural, dupa care se ghideaza ratiunea umana. Pe langa rolul ei de servitor al sistemului, limba de lemn urmeaza o logica proprie, ce ii permite sa transforme orice in orice, dupa un model dialectic schingiuit si transformat pana la grotesc.“
…

“Intre altele, analizam azi elementele limbii de lemn corporatiste.

…

Please explore this option / we will be exploring this option – in general cand e vorba de o propunere naspa, ceva de genul lucrat noaptea de acasa si ziua de la birou, angajatii sunt rugati sa exploreze, din nou; in traducere, inseamna ceva de genul “mai bine fa oferiti voi voluntari ca, daca nu, va numim noi”

A se observa repetarea obsesiva a verbului “a explora”. In formulari in care ar putea fi inlocuit cu succes de “a cauta”, “a face”, “a se gandi”, “a alege”, etc. Dar nu. Lucrurile astea nu sunt privite cu ochi buni in corporatii. In corporatii e permisa doar explorarea, adica o actiune generica, nedenumind nimic precis, dar cu rezonanta activa si aventuroasa. Angajatii nostri exploreaza tot ce prind, sunt niste veritabili cercetasi, nu lasa nimic nemirosit si nedescoperit. Bagi pula-n ea de viata, se umple lumea de Livingstoni si Amundseni. Nu mai ai loc sa tragi o basina ca paf! se teleporteaza langa tine un corporatist venit sa exploreze ce si cum.“

…

“Ca tot veni vorba de mailuri, e o moda tembela ca la orice intrebare sa raspunzi cu “this is a great question”, chiar daca ala vroia doar sa stie unde e wc-ul. Daca nu stii raspunsul, dai forward mai departe la singurul om din firma care stie cate ceva si ii spui “hello gigel, minel has some great questions, can you please assist him?”. Iar Gigel ii raspunde de obicei lui Minel, la fabuloasa intrebare pe care asta a pus-o: “Hello Minel, in answer to your great question i am happy to inform you that we do, indeed, allow employees to take a shit more than once a day, provided that they have the appropriate permission from their managers”.“

…

“Alt cuvant lipsit de creier e “endeavour”. Cand e vorba de pus sclavii la vasle trebuie sa ii pregatesti mai intai sufleteste. Asa cum pe galere li se indesa in gura paine inmuiata in vin cand era de tras, tot asa, inainte de a incepe birjareala, seful ii aduna pe toti si le tine un discurs plin de pilde intelepte. Ideea care se desprinde, in general, e ca “we look forward in being part of this endeavour”. De parca s-ar duce sa caute martieni pe luna, nu sa stea cu ochii beliti in calculator 20 de ore pe zi in urmatoarea jumatate de an. Si cu “challenge” e la fel. Toti au challenge-uri, zi de zi, de ai crede ca se pregatesc sa mearga la razboi si se antreneaza din greu. Morala e ca, daca orice ti se pare un “challenge”, probabil ca esti un “challenged person”, adica un bou.“

…

“Una dintre cele mai jalnice forme de lasitate corporatista e atunci cand se da vina pe “higher management” pentru orice rahat li se vara pe gat angajatilor. De obicei se incepe cu “it has been decided by the higher management that…” si se continua, la alegere, cu ce il roade pe fiecare fantezia: “… there will be weekly rape sessions among the employees”, “… mr. dave will be publicly executed to appease the gods”, “… from this day forward Our name is God and thou shall fear Us and obey…”.

Niciodata, dar niciodata, higher managementul nu e prezent sa raspunda pentru idioteniile care ii sunt puse in carca. Poate nici nu stie ce naiba se intampla, saracul. Poate e un mos rablagit, inchis de astia intr-o debara, hranit cu lacuste si dulceata de visine si pozat periodic, pentru revista interna a companiei. In rest, fiecare face ce il taie capul si da vina pe higher management.“

_
_

2. Forumul Oltcit.ro – Cu nebunii in casa. De urmarit posturile utilizatorului Gabii. Sunt mai vechiute posturile, dar are omu’ ceva talent la povestit.

_
_

“anul doi de facultate io mi-am schimbat gazda, ca stateam la un mos care imi manca mancarea din frigider… mama lui de nehalit! Hai, ca ma obisnuisem cu chestia asta, adica daca mancam seara si imi ramanea juma de paine sa zicem, a doua zi cand ma intorceam de la cursuri aflam de la el ca era pacat sa lase bunatate de paine sa se intareasca, asa ca mi-a halit-o mosu ! Problema era ca in fiecare luna imi marea chiria! Adica in prima luna parca dadeam 250 mii, a doua 270, a treia 300, a patra 330… grrr, de fiecare data cand imi marea chiria zicea “promit ca nu iti mai maresc tot anu, de data asta si gata…” asa ca m-am enervat si mi-am gasit alta gazda. Si cum m-am grabit sa gasesc, am mers la primul pe care l-am intalnit in ziar: un baiat cam de 33 -34 de ani, gras, umflat cu pompa, da bolnav mintal… Bina, la inceput nu m-am prins ca era debil, m-a poftit frumos in casa la el, mi-a aratat camera ce urma sa fie a mea si mi-a zis pretul : 200 mii cu tot cu cheltuieli – deci la jumatate de pret! Cand m-am uitat la el mi-a parut mie ceva dubios, da am zis ca stau si io o luna si daca nu-mi place gasesc in alta parte. Totul era sa plec cat mai repede de la nehalitul ala.
Buuun, ma mut io la asta, si la inceput a fost totul absolut OK, era foarte prietenos cu mine – chiar m-am intrebat serios daca nu cumva e homo – in fine, mi-a povestit ca e divortat de nevasta de vre-o 5 ani, ca el sufera cu ficatul, cu splina, cu inima etc (mi-am dat seama ca minte, era sanatos-tun!) si ca d-aia ia atatea medicamente (de fapt el lua medicamente si vitamine pt bibilica, adica pt neuronii care ii lipseau). Tipul era un prefacut si jumatate, era pensionar pe caz de boala si o ducea destul de bine!
In fine, e mult de povestit, poate ca o sa spun toata povestea, ca e incredibila , da o sa va spun mai intai ce i-a facut vecinului de jos .
Tipul asta nebun -il chema Ovidiu, da io ii ziceam “bai grasule” – avea o gandire de copil infantil asa cam cum gandeam io in zilele mele alea mai bune, cand aveam 10 -11 ani . Toti vecinii din bloc il stiau ca e nebun si nu se legau de el. El saracu nu era violent, la cat era de mare animalul -cam 120 -130 de kg- pe atata era de fricos, daca tipam nitel la el gata se punea sa imi ceara scuze ca m-a suparat sau ca m-a enervat… ne intelegeam de minune… In fine, locuiam la etajul 1, iar paterul era si ala locuit.
Nu stiu cum face vecinul de jos la un moment dat si se leaga de Ovidiu… Il vad pe Ovidiu nervos si suparat cum intra pe usa dracuindu-l pe vecinul de jos… il intreb care-i baiul si imi spune ca cica vecinul il acuza ca il inunda in baie . Chestia e ca in blocul ala cand ploua afara, scurgerea de pe bloc era trecuta pe langa coloana de apa cu tevile ce treceau prin baie, care erau mascate. Adica nu se vedeau tevile, era ca un fel de nisa in spatele careia erau tevile, iar pe nisa era chiuveta si sub chiuveta un capac mare care permitea accesul la robinetii principali. Asa era la tot blocul. Pe undeva era fisurata conducta, ca atunci cand ploua mai picura apa pe dupa nisa si picaturile alea ajungeau fix la parter, la vecinu care obturase nisa – isi mesterise acolo un suport de pantofi alte alea-alea.
Bun, vine Ovidiu si zice, “firar-al dracu, las’ ca il inund io acu…” si ia o cana cu apa, scoate capacul de la nisa si toarna cana pe langa tevi la vecinul de jos . Io cand l-am vazut, in prima faza m-am cracanat de ras… apoi el cica ca de ce rad?!?! Si i-am spus: “Bai grasule, ce dracu, ba, da prost mai esti – pai nu asa tre-sa faci ba!!!” ala cica:
- Da cum sa fac??
- Bai grasule-bai, o sa slabesti pana il inunzi pe ala cu cana aia baaa!!! Ia mai frate si tu o oala mai mare…
- ooooh, ca bine zici!!!
… si se duce nebunu in bucatarie si vine cu dita-mai oala de vre-o 5 litri, o umple cu apa si da-i si toarna… io eram deja terminat pe jos de ras.. el se uita la mine ca un copil si radea in hohote… brusc i s-a luminat privirea, ochii s-au marit, i-a venit alta idee:
- Bai gabi, ce dracu ma chinui io cu oala??? Io am Galeata!!!
… si tropa-tropa repede in bucatarie arunca gunoiul din galeata pe geamul de la bucatarie , si repede-repede cu galeata de gunoi goala vine grasu in baie… umple galeata si fleosc la ala de dedesubt… dupa doua galeti saracu de el obosise, io obosisem de ras. Eram pe jos, deja m-am dus a mine in camera ca sa rad cu pofta… cand il vad ca vine TRIUMFATOR:
- Hai sa vezi ce i-am facut …
…si cu greu ma adun io de pe jos, ma duc in baie si cevad: nebunul renuntase la galeata, da in schimb bagase furtunul de la dus in nisa si apa curgea in voie la vecinu de jos
(…)
cica:
- pai ce sa ma mai chinui si cu galeata, las’ ca-i dau direct cu dusu, si apa calda si rece, sa se invete minte sa se mai ia de mine .“

La trecut

Era un site pe care-l frunzaream des candva si acum am avut ocazia [mai mult timp liber noaptea, mon cher] sa-l revad.

Este vorba despre site-ul La Trecut si mi-a facut, ca de obicei, mare placere sa vad ca site-ul este actualizat, are multi colaboratori, o duce bine si amintirile sunt covarsitoare. Ce mai… alte comentarii sunt de prisos.

Prin urmare, bucurati-va de trecut!

Star Trek TNG back to work

Ei, a trecut Pastele, a trecut si 1 mai muncitoresc, am revenit pe mioriticile plaiuri ale capitalei si de aici am intrat direct in paine.
Unii [fericitii!] au facut punte intre aceste doua… sarbatori si abia acum migreaza catre locul de origine. Si sa vezi de-acum haos pe drumurile de acces catre si in Bucuresti… same old shit we had before. Ce fain era sa fie liber in capitala, pacat ca tot ce-i bun nu tie decat vreo cateva zile, cel mult!

No, bon, da’ acum intrebarea mea este: nu puteam eu mai bine sa stau acasa acum, pe vremea asta atat de capricioasa, sa ma uit pe AXN Sci-Fi la maratonul Star Trek: TNG [sezonul 5 in acest weekend], in loc sa stau, ca cocalarul, la munci??!? Oh, well, fireste, da’ las’ca nu-i bai, mai prind si eu ceva episoade, cat oi putea.

Asadar, pentru cine nu stie si este interesat:
in acest weekend, pe canalul AXN Sci-Fi, este difuzat sezonul 5 al serialului Star Trek: The Next Generation, intr-un maraton de zile mari, incepand cu orele 11 si terminand cu orele 23!!!
Dar stai, este si mai bine de atat: weekendul viitor, adica pe 10 si 11 mai, intre aceleasi ore, se difuzeaza sezonul 6. Si pentru ca mai exista un sezon, sezonul 7, acesta va fi difuzat in zilele de 17 si 18 mai, ca sa fie ciclul complet! Ce poti sa-ti doresti mai mult, decat sa poti lenevi in fata televizorului, sa te uiti la Star Trek, fara pauze pubilicitare? Timp liber si sa nu te bata nimeni la cap, sau sa nu fii la serviciu, fireste.
Am zis!
Bineinteles ca trebuie sa facem abstractie de traducerea absolut minunata a… majoritatii episoadelor. A majoritatii filmelor de pe acest canal, de fapt. Si sa ne bazam pe bunul simt pe care noi il avem, dar le lipseste celor care fac traducerile pe banda si, desigur, pe cunostintele noastre din vremea cand ne uitam la Star Trek pe TVR 1. Se aude si acolo, in spate?
Ar trebui sa nu se mai caliceasca la bani si sa-i plateasca mai bine pe tanti si nenii aia de “face” traducerile, sau daca firma respectiva [imi scapa numele acum, SDI Media parca? na ca stiu acum: Verbum Art Translations le zice luzerilor care fac traducerile pentru acest serial] ii plateste bine si ei nu presteaza pe masura cerintelor, sa-i inlocuiasca, ca doar nu e greu. Sau da, e tare greu sa faca un pic de documentare inainte, in loc sa faca traduceri aproximative si/sau dupa ureche, pe banda rulanta, ca au, saracii, treaba garla, ce sa se mai documenteze, merge si asa… Apropo de asta, am prins ieri un episod in care litera “î” nu prea era prezenta si unde aparea litera “ă”, cuvantul de dinainte sau dupa era dublat tot de “ă”, de exemplu in loc de “până“, era scris “paăă“, in loc de “meargă” era “mearăă” – si cam asa tot episodul. Pana si la titul au tradus “Star Trek: Generaţia Urmăăoare”, deci va rog…

Asadar… vizionare placuta si sa-mi povestiti cum au fost episoadele pe care le-am pierdut

PS: Ca de obicei, cacofoniile care “este” prezente in text si/sau greselile gramaticale “este” bine intentionate!
Later edit – PS2: In urma vizionarii, in cele din urma, catorva episoade din sezonul 6 de la Star Trek, m-am edificat cu traducacii [=cei care fac traducerile] pentru serial. Rusine Verbum Art Translations, mare rusine!!!

Povara parcarii

Ariciul este un lenes, dupa cum se vede si nu se dezminte.

Citeam aici, intr-o scrisoare, virtuala, deschisa catre primarul capitalei, despre doua propuneri referitoare la parcarile din Bucuresti. Interesant. Chiar si asa insa, cele doua propuneri nu sunt aplicabile la noi.

Cu punctul al doilea – de acord.
Cu o mentiune: chiar daca s-ar implementa, tot nu ar fi respectata de nimeni, pentru ca asta este felul de-a fi al romanilor.

La primul insa… hai sa fim seriosi!
Sa zicem ca am un loc de parcare si plec la orele 13, sa zicem, cu masina la cumparaturi. Cand ma intorc la orele 17, imi gasesc locul de parcare ocupat. Ce fac, eu UNDE parchez masina pana la orele 18 cand, se presupune, ar trebui eliberat locul MEU? Spun “ar trebui” pentru ca… vezi ce am zis mai sus, avem un fel “special” de a fi, noi, romanii…
Sunt sigur de un lucru insa: cel care a parcat pe locul meu, nu va avea un acces de constiinta civica, la orele 18 si cu siguranta NU se va catadicsi sa-si mute masina in alta parte – de ce ar face-o? Miserupismul si durincurismul sunt la moda si la mare cinste, legea este interpretabila si aplicabila dupa bunul plac, ce pot sa-i fac eu lui, ca si-a parcat masina pe locul meu, PLATIT la primarie?
Sa-i sparg o roata, sa-i zgarii masina, sa-i ridic stergatoarele? Nici in cur nu-l doare daca i-am ridicat stergatoarele, le pune la loc, pleaca mai departe si data viitoare face la fel. Daca-i sparg roata, pierd iar, pentru ca pierde si el timp pana o schimba, asadar imi tine locul de parcare ocupat in continuare. Cu zgariatul nu-i o solutie, intrucat mi-am gasit si eu masina zgariata din rautate si fara motiv, deci sa fim totusi rezonabili. Ce mai ramane??!? LEGEA!!! Care lege?

Caz concret, cu precizarea ca nu a parcat pe locul meu, ci chiar in fata mea, perpendicular, cu frana de mana trasa si in viteza.

Ce facem in acest caz? Pornim motorul si incepem sa claxonam.
Ziua si ora? Sambata dimineata, 9:30.
Nu este deloc placut sa te trezesti dimineata cu sublimul cantec de claxon, dar ar trebui sa functioneze.
10:00 – M-am plictisit si imi tiuie urechile de zici ca am un diapazon in ele. Vestea proasta: nu a coborat nimeni. Vestea buna: nu a aruncat nimeni cu diverse chestii contondente in mine.
10:05 – Sun la 112, pentru ca realmente am nevoie sa plec, la ora asta trebuia sa fiu deja departe. Nu am sunat bine, mi se da numarul de la politia comunitara – 021.252.50.30. Cred ca a sectorului doi, in fine, nu conteaza.

10:10 – Sun la politia comunitara. Aia ma intreaba daca am autorizatie [fireste ca am, dobitocilor, nu ma apucam sa sun daca nu aveam si daca nu aveam intr-adevar nevoie sa plec!!!], numarul, adresa – tampeniile uzuale. Le spun numarul masinii care m-a blocat, ma intreaba daca am incercat s-o imping [cum mamitica domniilor voastre, ptiu maica, ca destepti mai sunteti, cum de nu m-am gandit sa imping de nebun o masina cu frana de mana trasa si in viteza???] si daca nu stiu a cui este…

Mdea… nota pentru mine: data viitoare, sa nu uit sa-mi iau globul de cristal, stii, ala in care introduc numarul masinii si el imi spune a cui este masina si alte date utile… da?!?

Le raspund intepat ca nu am habar si sa trimita dracului odata pe cineva sa ridice masina care ma blocheaza, ca sa pot pleca. Imi raspunde, pe un ton perfect plat, ca in sectorul 2 nu exista serviciu de ridicare a masinilor parcate ilegal… Bine, raspund, dar eu trebuie sa plec, v-am dat toate datele si v-am sunat pentru ca am o problema urgenta si nu ma intereseaza cum, dar rezolvati problema, trimiteti o echipa sa ma ajute sa mut masina, faceti ceva, doar de asta va platesc. Nici o problema, mi se raspunde [nici o problema, my ass!], o sa incercam sa aflam a cui este masina si revenim cu un telefon.

10:25 – Motorul masinii s-a racit deja de cand l-am oprit. Telefonul suna: “buna ziua, de la politia comunitara, stiti, cu masina… pai este a vecinei dvs. de la apartamentul [...] nu stiati?” – pe un ton foarte amuzat… Dupa cum spuneam, ce nesimtire din partea mea, am uitat acasa globul de cristal… in fine! Ii multumesc, si purced catre vecina mea.
Ajung in fata apartamentului, sun insistent la usa, intr-un final mi se deschide. Abia se trezisera, ce chestie si cum s-au trezit: cu un idiot care suna la usa, rosu la fata si plin de nervi ca a intarziat o ora si acum trebuia deja sa fie la destinatie, dar din cauza unei dobitoace nu a avut cum.
Isi cere scuze, ca este incepatoare si n-a stiut. Nu am ce sa fac acum cu scuzele tale, ii zic, vino naibii si muta masina odata, ca am inghetat si sunt in intarziere.
Puradelu’ [ca uitati sa va spun, au si puradel], incepuse intre timp sa boceasca si barbatu-sau, mare cocos, ca ce tip, sa ma calmez, ca-i traumatizez copilu’ si-mi arata el mie… I-auzi Frantz, hai pofteste dracului odata jos, muta-ti jegul de masina si nu te mai da mare, ca acum iti arat eu pe unde se pisa gaina, mucho man, tip cat vreau pentru ca sunt nervos si am tot dreptul sa fiu, pentru ca nevasta-ta-i vita! Ca, de, dupa ce suntem vinovati, ne mai dam si rotunzi, ce pulile noastre, doar ne permitem!
Vede gutuflanu’ ca nu-i merge, se linisteste atat cat poate, coboara si muta masina… in fata locului lui de parcare!!!

Acum o intrebare pentru dumneavoastra, draga vecina, retorica de altfel: pai cum mortii mamicutei domniei voastre si de ce pasarica dumneaei nu ati parcat din prima in fata locului pe care trona impozant masina muchoman-ului de sot al domniei voastre, ca sa nu va mai injure lumea si sa nu trezeasca cel putin un bloc intreg sambata dimineata??!? Acolo puteati sa tineti masina si in viteza a zecea si cu zece frane de mane trase, ba mai mult chiar, puteati sa-i trageti chiar si frana de motor… dintre toate masinile de acolo, de ce tocmai in fata masinii mele ati parcat-o, cand aveati atatea posibilitati??????????????????

10:35 – In sfarsit, dupa mai bine de o ora de chin si frig indurat [asta se intampla la sfarsitul lui februarie], reusesc sa plec la drum, drumul fara peripetii, intoarcerea la fel.
Si da, locul meu de parcare era liber
De atunci, gutuflanu’ ma saluta si nevasta-sa ma evita – nu ca ne-am intalni noi prea des, dar asa…

Deci, ce am invatat de aici?
Nimic nou:
- in Romanica mori cu legea de gat – nu conteaza cine are dreptate, ci cine tipa mai tare;
- daca ai acte pe ceva, un loc de exemplu, nici o problema, se gaseste cineva care sa se pise pe el si/sau pe tine – trebuie sa fii mai sus decat acel cineva, ca sa nu te atinga jetu’ si sa-i arati tu ca esti mai tare;
- nesimtirea si tupeul primeaza asupra bunului simt si al omeniei – rautatea omeneasca in toata splendoarea ei;
- comoditatea este in floare – si daca acest lucru ar fi posibil:
cand coboara din pat, rumanu’ se suie in vehicul si se duce cu vehiculuä la buda, unde o masina il ridica din vehicul si il pune pe tron, tron care are o alta masinarie in dotare, masinarie care-l sterge de candrel, sa nu i se murdareasca poponeata, fireste ca aceasta il si spala+dezinfecteaza; apoi un nou echipament il ridica pana la “ghiveta” unde exista o masina care il spala pe maini si apoi il plaseaza direct in vehicul, care-l duce din nou pana la pat. Aici, el face uriasul efort de a se da jos din vehicul [masina] si trage o basina, de control, inainte de a se aseza iar in pat, sa se odihneasca, ca la cat efort a facut, mititelu’…
Sigur, acum nu este decat un scenariu S.F., dar cine stie, poate ca intr-un viitor nu foarte indepartat…

Uite cum de la o amarata de parcare am ajuns la cacare si alte chestiuni mai mult sau mai putin importante.

Hai pa!

PS: Scuzati cacofoniile din text, sunt intentionate, la fel si anumite “dezacoarde” si/sau greseli de exprimare.
PS2: De asemenea, va rugam sa scuzati limbajul buruienos pe alocuri, nu este tipic Ariciului, dar sa nu uitam ca, pana la urma urmei, totul are o limita si o descarcare, din cand in cand, prinde tare bine!

Copilita fara minte

Copilita fara minte,
Nu iti cer a ma iubi.
Dar te rog, te rog fierbinte,
Da-mi o bucatica de….
(De ce, domnule de ce?…)

Pai de iubire armonioasa,
Si de faptu-ti fecioresc.
Domnisoara, domnisoara,
Lasa-ma sa te lungesc…
(Sa ma ce domnule?
Cum, domnule cum?…)

Pai uite-asa frumos pe spate,
Da-ti fustita la o parte,
Sa-ti vad trupusorul gol,
Sa-mi descarc al meu pistol…
(Pai cum domnule, pai c-cum,
Vrei sa ma impusti?…)

Pai nu te-mpusc ca esti frumoasa,
Si esti plina de-al tau foc.
Domnisoara, domnisoara,
Lasa-ma doar intr-un loc…
(Unde domne, unde te crezi aicea?…)

Pai in padurea-ntunecoasa,
Unde soare nu era,
(Era intuneric)
Domnisoara, domnisoara,
Nu nu nu si da da da….
(Ce-au facut domnu?
Ahhh aaa eee
Aaahh da…)

Multumesc copila draga,
Pentru fapta ce-ai facut.
Eu de azi inainte,
Doar pe tine-am sa te…
(Sa ce, domnule, sa ce?
Adica… suntem aicea…)

Sa te tratez ca pe-o regina,
Ca pe-un ingeras ceresc.
Domnisoara, domnisoara,
Doar pe tine te iubesc!
(Ma ce domnule ma ce…
Ahhh pe mine…)

(Domnisoara, Domnisoara,
ahh s-a terminat… BINEEE).

Later edit: Cica pe tanti asta de canta o cheama Patricia.

Plictis

Ea. Aproximativ 28 ani. Stabilita in U.K. Scrie pe blog din luna mai, 2007. O mai fi scris si inainte in alta parte, dar asta nu-i relevant acum. Ceea ce este important, este ca nu va veti plictisi deloc daca-i veti citi blogul.
“Fugita” din Romanica, cautand – ca multi dintre noi, desigur – un trai mai bun si posibilitatea unui nou inceput.

Ne ofera o superba privire panoramica asupra tarisoarei noastre dragi, exemplul cel mai concludent fiind prezentat aici. Nu te-ai saturat? Nu-i bai, mai citeste si aici un detaliu picant despre RBR [=Republica Bananiera Romania]. Mai zi ceva, ca nu exista romani plecati din tara si care, totusi, nu au uitat de unde au plecat; au realizat ceva si acum vor sa-i ajute pe altii…
Dar… ce pacat! Unii nu vor sa fie ajutati, singura lor dorinta fiind sa planga [de suparare, dor, bucurie etc], sa-si planga de mila [saracii de noi, cum am ajuns etc.] si sa se planga despre starea deplorabila a tarii – si unii o fac atat de bine… – si atat! Acest curent al plangerii se propaga atat in plan vertical [pornind de la cei care ne guverneaza si terminand cu cersetorii, homelesii si cainii vagabonzi], dar si in plan orizontal. Si inapoi, oh, da! Feedback-ul exista si in acest caz functioneaza impecabil… Ce pacat ca doar in acest caz!

Prea multe nu sunt de spus, decat ca i-am gasit din intamplare blogul [eu cautand cu totul altceva] si mi-a placut ceea ce am vazut pe blogul ei. Imi place si recomand – lectura placuta!

PS: Se vede ca am ruginit [a trecut ceva timp de atunci...] si intotdeauna dupa o pauza lunga nu-ti mai ies toate asa cum erai obisnuit, dar cu timpul iti reintri in ritm. Sa fim optimisti!

PS2:A inceput o noua saptamana, and now it’s just another manic monday…