Era un site pe care-l frunzaream des candva si acum am avut ocazia [mai mult timp liber noaptea, mon cher] sa-l revad.
Este vorba despre site-ul La Trecut si mi-a facut, ca de obicei, mare placere sa vad ca site-ul este actualizat, are multi colaboratori, o duce bine si amintirile sunt covarsitoare. Ce mai… alte comentarii sunt de prisos.
Prin urmare, bucurati-va de trecut!
Ei, a trecut Pastele, a trecut si 1 mai muncitoresc, am revenit pe mioriticile plaiuri ale capitalei si de aici am intrat direct in paine.
Unii [fericitii!] au facut punte intre aceste doua… sarbatori si abia acum migreaza catre locul de origine. Si sa vezi de-acum haos pe drumurile de acces catre si in Bucuresti… same old shit we had before. Ce fain era sa fie liber in capitala, pacat ca tot ce-i bun nu tie decat vreo cateva zile, cel mult!
No, bon, da’ acum intrebarea mea este: nu puteam eu mai bine sa stau acasa acum, pe vremea asta atat de capricioasa, sa ma uit pe AXN Sci-Fi la maratonul Star Trek: TNG [sezonul 5 in acest weekend], in loc sa stau, ca cocalarul, la munci??!? 
Oh, well, fireste, da’ las’ca nu-i bai, mai prind si eu ceva episoade, cat oi putea.
Asadar, pentru cine nu stie si este interesat:
in acest weekend, pe canalul AXN Sci-Fi, este difuzat sezonul 5 al serialului Star Trek: The Next Generation, intr-un maraton de zile mari, incepand cu orele 11 si terminand cu orele 23!!!
Dar stai, este si mai bine de atat: weekendul viitor, adica pe 10 si 11 mai, intre aceleasi ore, se difuzeaza sezonul 6. Si pentru ca mai exista un sezon, sezonul 7, acesta va fi difuzat in zilele de 17 si 18 mai, ca sa fie ciclul complet! Ce poti sa-ti doresti mai mult, decat sa poti lenevi in fata televizorului, sa te uiti la Star Trek, fara pauze pubilicitare? Timp liber si sa nu te bata nimeni la cap, sau sa nu fii la serviciu, fireste.
Am zis!
Bineinteles ca trebuie sa facem abstractie de traducerea absolut minunata a… majoritatii episoadelor. A majoritatii filmelor de pe acest canal, de fapt. Si sa ne bazam pe bunul simt pe care noi il avem, dar le lipseste celor care fac traducerile pe banda si, desigur, pe cunostintele noastre din vremea cand ne uitam la Star Trek pe TVR 1. Se aude si acolo, in spate?
Ar trebui sa nu se mai caliceasca la bani si sa-i plateasca mai bine pe tanti si nenii aia de “face” traducerile, sau daca firma respectiva [imi scapa numele acum, SDI Media parca? na ca stiu acum: Verbum Art Translations le zice luzerilor care fac traducerile pentru acest serial] ii plateste bine si ei nu presteaza pe masura cerintelor, sa-i inlocuiasca, ca doar nu e greu. Sau da, e tare greu sa faca un pic de documentare inainte, in loc sa faca traduceri aproximative si/sau dupa ureche, pe banda rulanta, ca au, saracii, treaba garla, ce sa se mai documenteze, merge si asa… Apropo de asta, am prins ieri un episod in care litera “î” nu prea era prezenta si unde aparea litera “ă”, cuvantul de dinainte sau dupa era dublat tot de “ă”, de exemplu in loc de “până“, era scris “paăă“, in loc de “meargă” era “mearăă” - si cam asa tot episodul. Pana si la titul au tradus “Star Trek: Generaţia Urmăăoare”, deci va rog…
Asadar… vizionare placuta si sa-mi povestiti cum au fost episoadele pe care le-am pierdut 
PS: Ca de obicei, cacofoniile care “este” prezente in text si/sau greselile gramaticale “este” bine intentionate! 
Later edit - PS2: In urma vizionarii, in cele din urma, catorva episoade din sezonul 6 de la Star Trek, m-am edificat cu traducacii [=cei care fac traducerile] pentru serial. Rusine Verbum Art Translations, mare rusine!!!
Ariciul este un lenes, dupa cum se vede si nu se dezminte.
Citeam aici, intr-o scrisoare, virtuala, deschisa catre primarul capitalei, despre doua propuneri referitoare la parcarile din Bucuresti. Interesant. Chiar si asa insa, cele doua propuneri nu sunt aplicabile la noi.
Cu punctul al doilea - de acord.
Cu o mentiune: chiar daca s-ar implementa, tot nu ar fi respectata de nimeni, pentru ca asta este felul de-a fi al romanilor.
La primul insa… hai sa fim seriosi!
Sa zicem ca am un loc de parcare si plec la orele 13, sa zicem, cu masina la cumparaturi. Cand ma intorc la orele 17, imi gasesc locul de parcare ocupat. Ce fac, eu UNDE parchez masina pana la orele 18 cand, se presupune, ar trebui eliberat locul MEU? Spun “ar trebui” pentru ca… vezi ce am zis mai sus, avem un fel “special” de a fi, noi, romanii…
Sunt sigur de un lucru insa: cel care a parcat pe locul meu, nu va avea un acces de constiinta civica, la orele 18 si cu siguranta NU se va catadicsi sa-si mute masina in alta parte - de ce ar face-o? Miserupismul si durincurismul sunt la moda si la mare cinste, legea este interpretabila si aplicabila dupa bunul plac, ce pot sa-i fac eu lui, ca si-a parcat masina pe locul meu, PLATIT la primarie?
Sa-i sparg o roata, sa-i zgarii masina, sa-i ridic stergatoarele? Nici in cur nu-l doare daca i-am ridicat stergatoarele, le pune la loc, pleaca mai departe si data viitoare face la fel. Daca-i sparg roata, pierd iar, pentru ca pierde si el timp pana o schimba, asadar imi tine locul de parcare ocupat in continuare. Cu zgariatul nu-i o solutie, intrucat mi-am gasit si eu masina zgariata din rautate si fara motiv, deci sa fim totusi rezonabili. Ce mai ramane??!? LEGEA!!! Care lege?
Caz concret, cu precizarea ca nu a parcat pe locul meu, ci chiar in fata mea, perpendicular, cu frana de mana trasa si in viteza.
Ce facem in acest caz? Pornim motorul si incepem sa claxonam.
Ziua si ora? Sambata dimineata, 9:30.
Nu este deloc placut sa te trezesti dimineata cu sublimul cantec de claxon, dar ar trebui sa functioneze.
10:00 - M-am plictisit si imi tiuie urechile de zici ca am un diapazon in ele. Vestea proasta: nu a coborat nimeni. Vestea buna: nu a aruncat nimeni cu diverse chestii contondente in mine.
10:05 - Sun la 112, pentru ca realmente am nevoie sa plec, la ora asta trebuia sa fiu deja departe. Nu am sunat bine, mi se da numarul de la politia comunitara - 021.252.50.30. Cred ca a sectorului doi, in fine, nu conteaza.
10:10 - Sun la politia comunitara. Aia ma intreaba daca am autorizatie [fireste ca am, dobitocilor, nu ma apucam sa sun daca nu aveam si daca nu aveam intr-adevar nevoie sa plec!!!], numarul, adresa - tampeniile uzuale. Le spun numarul masinii care m-a blocat, ma intreaba daca am incercat s-o imping [cum mamitica domniilor voastre, ptiu maica, ca destepti mai sunteti, cum de nu m-am gandit sa imping de nebun o masina cu frana de mana trasa si in viteza???] si daca nu stiu a cui este…
Mdea… nota pentru mine: data viitoare, sa nu uit sa-mi iau globul de cristal, stii, ala in care introduc numarul masinii si el imi spune a cui este masina si alte date utile… da?!?
Le raspund intepat ca nu am habar si sa trimita dracului odata pe cineva sa ridice masina care ma blocheaza, ca sa pot pleca. Imi raspunde, pe un ton perfect plat, ca in sectorul 2 nu exista serviciu de ridicare a masinilor parcate ilegal… Bine, raspund, dar eu trebuie sa plec, v-am dat toate datele si v-am sunat pentru ca am o problema urgenta si nu ma intereseaza cum, dar rezolvati problema, trimiteti o echipa sa ma ajute sa mut masina, faceti ceva, doar de asta va platesc. Nici o problema, mi se raspunde [nici o problema, my ass!], o sa incercam sa aflam a cui este masina si revenim cu un telefon.
10:25 - Motorul masinii s-a racit deja de cand l-am oprit. Telefonul suna: “buna ziua, de la politia comunitara, stiti, cu masina… pai este a vecinei dvs. de la apartamentul [...] nu stiati?” - pe un ton foarte amuzat… Dupa cum spuneam, ce nesimtire din partea mea, am uitat acasa globul de cristal… in fine! Ii multumesc, si purced catre vecina mea.
Ajung in fata apartamentului, sun insistent la usa, intr-un final mi se deschide. Abia se trezisera, ce chestie si cum s-au trezit: cu un idiot care suna la usa, rosu la fata si plin de nervi ca a intarziat o ora si acum trebuia deja sa fie la destinatie, dar din cauza unei dobitoace nu a avut cum.
Isi cere scuze, ca este incepatoare si n-a stiut. Nu am ce sa fac acum cu scuzele tale, ii zic, vino naibii si muta masina odata, ca am inghetat si sunt in intarziere.
Puradelu’ [ca uitati sa va spun, au si puradel], incepuse intre timp sa boceasca si barbatu-sau, mare cocos, ca ce tip, sa ma calmez, ca-i traumatizez copilu’ si-mi arata el mie… I-auzi Frantz, hai pofteste dracului odata jos, muta-ti jegul de masina si nu te mai da mare, ca acum iti arat eu pe unde se pisa gaina, mucho man, tip cat vreau pentru ca sunt nervos si am tot dreptul sa fiu, pentru ca nevasta-ta-i vita! Ca, de, dupa ce suntem vinovati, ne mai dam si rotunzi, ce pulile noastre, doar ne permitem!
Vede gutuflanu’ ca nu-i merge, se linisteste atat cat poate, coboara si muta masina… in fata locului lui de parcare!!!
Acum o intrebare pentru dumneavoastra, draga vecina, retorica de altfel: pai cum mortii mamicutei domniei voastre si de ce pasarica dumneaei nu ati parcat din prima in fata locului pe care trona impozant masina muchoman-ului de sot al domniei voastre, ca sa nu va mai injure lumea si sa nu trezeasca cel putin un bloc intreg sambata dimineata??!? Acolo puteati sa tineti masina si in viteza a zecea si cu zece frane de mane trase, ba mai mult chiar, puteati sa-i trageti chiar si frana de motor… dintre toate masinile de acolo, de ce tocmai in fata masinii mele ati parcat-o, cand aveati atatea posibilitati??????????????????
10:35 - In sfarsit, dupa mai bine de o ora de chin si frig indurat [asta se intampla la sfarsitul lui februarie], reusesc sa plec la drum, drumul fara peripetii, intoarcerea la fel.
Si da, locul meu de parcare era liber
De atunci, gutuflanu’ ma saluta si nevasta-sa ma evita - nu ca ne-am intalni noi prea des, dar asa…
Deci, ce am invatat de aici?
Nimic nou:
- in Romanica mori cu legea de gat - nu conteaza cine are dreptate, ci cine tipa mai tare;
- daca ai acte pe ceva, un loc de exemplu, nici o problema, se gaseste cineva care sa se pise pe el si/sau pe tine - trebuie sa fii mai sus decat acel cineva, ca sa nu te atinga jetu’ si sa-i arati tu ca esti mai tare;
- nesimtirea si tupeul primeaza asupra bunului simt si al omeniei - rautatea omeneasca in toata splendoarea ei;
- comoditatea este in floare - si daca acest lucru ar fi posibil:
cand coboara din pat, rumanu’ se suie in vehicul si se duce cu vehiculuä la buda, unde o masina il ridica din vehicul si il pune pe tron, tron care are o alta masinarie in dotare, masinarie care-l sterge de candrel, sa nu i se murdareasca poponeata, fireste ca aceasta il si spala+dezinfecteaza; apoi un nou echipament il ridica pana la “ghiveta” unde exista o masina care il spala pe maini si apoi il plaseaza direct in vehicul, care-l duce din nou pana la pat. Aici, el face uriasul efort de a se da jos din vehicul [masina] si trage o basina, de control, inainte de a se aseza iar in pat, sa se odihneasca, ca la cat efort a facut, mititelu’…
Sigur, acum nu este decat un scenariu S.F., dar cine stie, poate ca intr-un viitor nu foarte indepartat…
Uite cum de la o amarata de parcare am ajuns la cacare si alte chestiuni mai mult sau mai putin importante.
Hai pa!
PS: Scuzati cacofoniile din text, sunt intentionate, la fel si anumite “dezacoarde” si/sau greseli de exprimare.
PS2: De asemenea, va rugam sa scuzati limbajul buruienos pe alocuri, nu este tipic Ariciului, dar sa nu uitam ca, pana la urma urmei, totul are o limita si o descarcare, din cand in cand, prinde tare bine!
Copilita fara minte,
Nu iti cer a ma iubi.
Dar te rog, te rog fierbinte,
Da-mi o bucatica de….
(De ce, domnule de ce?…)
Pai de iubire armonioasa,
Si de faptu-ti fecioresc.
Domnisoara, domnisoara,
Lasa-ma sa te lungesc…
(Sa ma ce domnule?
Cum, domnule cum?…)
Pai uite-asa frumos pe spate,
Da-ti fustita la o parte,
Sa-ti vad trupusorul gol,
Sa-mi descarc al meu pistol…
(Pai cum domnule, pai c-cum,
Vrei sa ma impusti?…)
Pai nu te-mpusc ca esti frumoasa,
Si esti plina de-al tau foc.
Domnisoara, domnisoara,
Lasa-ma doar intr-un loc…
(Unde domne, unde te crezi aicea?…)
Pai in padurea-ntunecoasa,
Unde soare nu era,
(Era intuneric)
Domnisoara, domnisoara,
Nu nu nu si da da da….
(Ce-au facut domnu?
Ahhh aaa eee
Aaahh da…)
Multumesc copila draga,
Pentru fapta ce-ai facut.
Eu de azi inainte,
Doar pe tine-am sa te…
(Sa ce, domnule, sa ce?
Adica… suntem aicea…)
Sa te tratez ca pe-o regina,
Ca pe-un ingeras ceresc.
Domnisoara, domnisoara,
Doar pe tine te iubesc!
(Ma ce domnule ma ce…
Ahhh pe mine…)
(Domnisoara, Domnisoara,
ahh s-a terminat… BINEEE).
Later edit: Cica pe tanti asta de canta o cheama Patricia.
Ea. Aproximativ 28 ani. Stabilita in U.K. Scrie pe blog din luna mai, 2007. O mai fi scris si inainte in alta parte, dar asta nu-i relevant acum. Ceea ce este important, este ca nu va veti plictisi deloc daca-i veti citi blogul.
“Fugita” din Romanica, cautand - ca multi dintre noi, desigur - un trai mai bun si posibilitatea unui nou inceput.
Ne ofera o superba privire panoramica asupra tarisoarei noastre dragi, exemplul cel mai concludent fiind prezentat aici. Nu te-ai saturat? Nu-i bai, mai citeste si aici un detaliu picant despre RBR [=Republica Bananiera Romania]. Mai zi ceva, ca nu exista romani plecati din tara si care, totusi, nu au uitat de unde au plecat; au realizat ceva si acum vor sa-i ajute pe altii…
Dar… ce pacat! Unii nu vor sa fie ajutati, singura lor dorinta fiind sa planga [de suparare, dor, bucurie etc], sa-si planga de mila [saracii de noi, cum am ajuns etc.] si sa se planga despre starea deplorabila a tarii - si unii o fac atat de bine… - si atat! Acest curent al plangerii se propaga atat in plan vertical [pornind de la cei care ne guverneaza si terminand cu cersetorii, homelesii si cainii vagabonzi], dar si in plan orizontal. Si inapoi, oh, da! Feedback-ul exista si in acest caz functioneaza impecabil… Ce pacat ca doar in acest caz!
Prea multe nu sunt de spus, decat ca i-am gasit din intamplare blogul [eu cautand cu totul altceva] si mi-a placut ceea ce am vazut pe blogul ei. Imi place si recomand - lectura placuta!
PS: Se vede ca am ruginit [a trecut ceva timp de atunci...] si intotdeauna dupa o pauza lunga nu-ti mai ies toate asa cum erai obisnuit, dar cu timpul iti reintri in ritm. Sa fim optimisti!
PS2:A inceput o noua saptamana, and now it’s just another manic monday…
Click and point sau, de fapt, corect: point and click.
Filmul, fireste! Si - desigur - adaugirea vajnicilor nostrii “traducareti” de ocazie: “zapand prin viata”. Niciodata nu am inteles nevoia unora de a adauga un surplus de informatie acolo unde nu este cazul… Sau ajustarea traducerii unui titlu, spre a ce? A fi mai comercial, a fi mai accesibil [a se citi: a fi inteles mai bine de prostime]? Poate ca unii [traducatori] au visat ceva noaptea si in functie de asta isi pun amprenta asupra titlului? Foarte frumos, dar complet gresit!
Hello??!?
Nu suntem veniti cu pluta pe conducta ieri, mai stim si noi cateva cuvinte din engleza [chiar daca, din pacate, multi se limiteaza doar la expresii de genul "fuck you" sau "bullshit"]…
Exemplul cel mai clar: filmul “Atonement” [2007] a fost tradus la noi “Remuscare“, cand de fapt atonement inseamna ispasire… Intre cei doi termeni exista, totusi, o diferenta, “zice” eu. Exemple sunt numeroase si pot da nastere la numeroase comentarii, polemici etc.
Dar nu despre asta vreau sa discutam aici, ci despre “Click” [2006]. O comedioara draguta, un pic SF, numai buna de vazut intr-o noapte de sambata spre duminica, la serviciu. Bine, dar cine este la serviciu sambata spre duminica noaptea si se uita la filme??!? Cum cine, ce intrebare… EU, fireste! Restul nu mai conteaza.
Ideea filmului pe scurt: Arhitectul Michael Newman are o sotie superba, Donna, un fiu, Ben si o fica, Samantha. El este obesedat de munca sa, incercand sa-si multumeasca seful muncind chiar si acasa, sperand sa primeasca o avansare, sa devina astfel partener la firma, nu doar un simplu angajat, astfel neglijandu-si familia.
Intr-o noapte, obosit fiind si suparat ca avea prea multe telecomenzi, cate una pentru fiecare echipament electronic din casa si niciodata nu o gasea pe cea care trebuie, se hotaraste sa mearga la magazin spre a achizitiona o telecomanda universala. Il gaseste pe agentul de vanzari Morty, care ii ofera o telecomanda, exact asa cum isi dorea: “…un singur obiect care s faca totul pentru mine, sa-mi faca viata mai simpla, mai rapida si nu asa de complicata”… Prima intrebare care-i vine lui Michael cand vede telecomanda este: “Unde este cutia? Nu are instructiuni? Nu sunt necesare. Doar indrepti [telecomanda, n.n.] spre… apoi apesi.” Simplu, nu?
Problema este ca aceasta noua achizitie ii simplifica prea mult viata, ba chiar incepe sa i-o controleze si intr-un final isi da seama, revazand bucati importante din viata [pe care si le-a petrecut muncind], ca familia este pe primul loc si nu munca.
Simpatic film, distributia OK si trecand pe langa latura comica si a fantasticului, concluzia ramane: suntem prea grabiti si prea ocupati in zilele noastre. Ba mai mult, ajungem sa neglijam, de multe ori, familia, rudele, prietenii, datorita serviciului. Trecem mult prea repede si cu prea multa usurinta peste aspectele vietii pe care le consideram neimportante pentru noi, fara a ne gandi - sau daca o facem, o facem prea putin - daca pentru persoana de langa noi gradul de importanta este acelasi.
Bine am venit! La revedere, tura mea se termina in curand, merg si eu acasa unde trag un pui de somn, scurt cred eu, pentru ca urmeaza sa avem musafiri; dar poate maine seara, cand va fi din nou @work, Ariciu’ o sa aiba din nou chef de scris si o sa mai comenteze ceva… tepos. Sau nu.
In final, citez din Parazitii, niste clasici in viata:
“Timpul s-a scurs pentru aceasta prezentare, la final trebuie sa precizam ca:
Romania e o tara in Africa,
noi traim in gauri insalubre sub pamant,
suntem canibali,
vanam sobolani cu arcu’,
n-avem masini, ca ne deplasam prin copaci vopsiti in galben
si
toate constructiile care le puteti admira, daca alegeti sa faceti o excursie pe aceste meleaguri, au fost construite de o civlizatie superioara cu care noi nu avem nici o legatura…
Va multumim!”
PS: Numele Morty este derivat din cuvantul latin Mortis.
