Click and point sau, de fapt, corect: point and click.
Filmul, fireste! Si – desigur – adaugirea vajnicilor nostrii “traducareti” de ocazie: “zapand prin viata”. Niciodata nu am inteles nevoia unora de a adauga un surplus de informatie acolo unde nu este cazul… Sau ajustarea traducerii unui titlu, spre a ce? A fi mai comercial, a fi mai accesibil [a se citi: a fi inteles mai bine de prostime]? Poate ca unii [traducatori] au visat ceva noaptea si in functie de asta isi pun amprenta asupra titlului? Foarte frumos, dar complet gresit!
Hello??!?
Nu suntem veniti cu pluta pe conducta ieri, mai stim si noi cateva cuvinte din engleza [chiar daca, din pacate, multi se limiteaza doar la expresii de genul "fuck you" sau "bullshit"]…
Exemplul cel mai clar: filmul “Atonement” [2007] a fost tradus la noi “Remuscare“, cand de fapt atonement inseamna ispasire… Intre cei doi termeni exista, totusi, o diferenta, “zice” eu. Exemple sunt numeroase si pot da nastere la numeroase comentarii, polemici etc.
Dar nu despre asta vreau sa discutam aici, ci despre “Click” [2006]. O comedioara draguta, un pic SF, numai buna de vazut intr-o noapte de sambata spre duminica, la serviciu. Bine, dar cine este la serviciu sambata spre duminica noaptea si se uita la filme??!? Cum cine, ce intrebare… EU, fireste! 
Restul nu mai conteaza.
Ideea filmului pe scurt: Arhitectul Michael Newman are o sotie superba, Donna, un fiu, Ben si o fica, Samantha. El este obesedat de munca sa, incercand sa-si multumeasca seful muncind chiar si acasa, sperand sa primeasca o avansare, sa devina astfel partener la firma, nu doar un simplu angajat, astfel neglijandu-si familia.
Intr-o noapte, obosit fiind si suparat ca avea prea multe telecomenzi, cate una pentru fiecare echipament electronic din casa si niciodata nu o gasea pe cea care trebuie, se hotaraste sa mearga la magazin spre a achizitiona o telecomanda universala. Il gaseste pe agentul de vanzari Morty, care ii ofera o telecomanda, exact asa cum isi dorea: “…un singur obiect care s faca totul pentru mine, sa-mi faca viata mai simpla, mai rapida si nu asa de complicata”… Prima intrebare care-i vine lui Michael cand vede telecomanda este: “Unde este cutia? Nu are instructiuni? Nu sunt necesare. Doar indrepti [telecomanda, n.n.] spre… apoi apesi.” Simplu, nu?
Problema este ca aceasta noua achizitie ii simplifica prea mult viata, ba chiar incepe sa i-o controleze si intr-un final isi da seama, revazand bucati importante din viata [pe care si le-a petrecut muncind], ca familia este pe primul loc si nu munca.
Simpatic film, distributia OK si trecand pe langa latura comica si a fantasticului, concluzia ramane: suntem prea grabiti si prea ocupati in zilele noastre. Ba mai mult, ajungem sa neglijam, de multe ori, familia, rudele, prietenii, datorita serviciului. Trecem mult prea repede si cu prea multa usurinta peste aspectele vietii pe care le consideram neimportante pentru noi, fara a ne gandi – sau daca o facem, o facem prea putin – daca pentru persoana de langa noi gradul de importanta este acelasi.
Bine am venit! La revedere, tura mea se termina in curand, merg si eu acasa unde trag un pui de somn, scurt cred eu, pentru ca urmeaza sa avem musafiri; dar poate maine seara, cand va fi din nou @work, Ariciu’ o sa aiba din nou chef de scris si o sa mai comenteze ceva… tepos. Sau nu.
In final, citez din Parazitii, niste clasici in viata:
“Timpul s-a scurs pentru aceasta prezentare, la final trebuie sa precizam ca:
Romania e o tara in Africa,
noi traim in gauri insalubre sub pamant,
suntem canibali,
vanam sobolani cu arcu’,
n-avem masini, ca ne deplasam prin copaci vopsiti in galben
si
toate constructiile care le puteti admira, daca alegeti sa faceti o excursie pe aceste meleaguri, au fost construite de o civlizatie superioara cu care noi nu avem nici o legatura…
Va multumim!”
PS: Numele Morty este derivat din cuvantul latin Mortis.
