Doua scurte:

1. Urletul poporului – Limba de lemn.

_
_

Scurte citate, din capodopera mentionata mai sus:
“Limba de lemn nu e facuta pentru comunicare. Limba de lemn e un mecanism lingvistic alcatuit in scopul sustinerii unui sistem. Un sistem prost construit din start, care nu ar putea rezista unei abordari critice directe. Pentru asta se inventeaza limba de lemn, adica acel sablon care exclude nu numai originalitatea, ci orice concept sau model care ar putea constitui obstacole in calea sistemului. In limba de lemn nu poti sa comunici anumite concepte, pentru ca vocabularul limbii de lemn e facut dupa necesitatile sistemului pe care il reprezinta, sistem diferit, in general, de sistemul natural, dupa care se ghideaza ratiunea umana. Pe langa rolul ei de servitor al sistemului, limba de lemn urmeaza o logica proprie, ce ii permite sa transforme orice in orice, dupa un model dialectic schingiuit si transformat pana la grotesc.“
…

“Intre altele, analizam azi elementele limbii de lemn corporatiste.

…

Please explore this option / we will be exploring this option – in general cand e vorba de o propunere naspa, ceva de genul lucrat noaptea de acasa si ziua de la birou, angajatii sunt rugati sa exploreze, din nou; in traducere, inseamna ceva de genul “mai bine fa oferiti voi voluntari ca, daca nu, va numim noi”

A se observa repetarea obsesiva a verbului “a explora”. In formulari in care ar putea fi inlocuit cu succes de “a cauta”, “a face”, “a se gandi”, “a alege”, etc. Dar nu. Lucrurile astea nu sunt privite cu ochi buni in corporatii. In corporatii e permisa doar explorarea, adica o actiune generica, nedenumind nimic precis, dar cu rezonanta activa si aventuroasa. Angajatii nostri exploreaza tot ce prind, sunt niste veritabili cercetasi, nu lasa nimic nemirosit si nedescoperit. Bagi pula-n ea de viata, se umple lumea de Livingstoni si Amundseni. Nu mai ai loc sa tragi o basina ca paf! se teleporteaza langa tine un corporatist venit sa exploreze ce si cum.“

…

“Ca tot veni vorba de mailuri, e o moda tembela ca la orice intrebare sa raspunzi cu “this is a great question”, chiar daca ala vroia doar sa stie unde e wc-ul. Daca nu stii raspunsul, dai forward mai departe la singurul om din firma care stie cate ceva si ii spui “hello gigel, minel has some great questions, can you please assist him?”. Iar Gigel ii raspunde de obicei lui Minel, la fabuloasa intrebare pe care asta a pus-o: “Hello Minel, in answer to your great question i am happy to inform you that we do, indeed, allow employees to take a shit more than once a day, provided that they have the appropriate permission from their managers”.“

…

“Alt cuvant lipsit de creier e “endeavour”. Cand e vorba de pus sclavii la vasle trebuie sa ii pregatesti mai intai sufleteste. Asa cum pe galere li se indesa in gura paine inmuiata in vin cand era de tras, tot asa, inainte de a incepe birjareala, seful ii aduna pe toti si le tine un discurs plin de pilde intelepte. Ideea care se desprinde, in general, e ca “we look forward in being part of this endeavour”. De parca s-ar duce sa caute martieni pe luna, nu sa stea cu ochii beliti in calculator 20 de ore pe zi in urmatoarea jumatate de an. Si cu “challenge” e la fel. Toti au challenge-uri, zi de zi, de ai crede ca se pregatesc sa mearga la razboi si se antreneaza din greu. Morala e ca, daca orice ti se pare un “challenge”, probabil ca esti un “challenged person”, adica un bou.“

…

“Una dintre cele mai jalnice forme de lasitate corporatista e atunci cand se da vina pe “higher management” pentru orice rahat li se vara pe gat angajatilor. De obicei se incepe cu “it has been decided by the higher management that…” si se continua, la alegere, cu ce il roade pe fiecare fantezia: “… there will be weekly rape sessions among the employees”, “… mr. dave will be publicly executed to appease the gods”, “… from this day forward Our name is God and thou shall fear Us and obey…”.

Niciodata, dar niciodata, higher managementul nu e prezent sa raspunda pentru idioteniile care ii sunt puse in carca. Poate nici nu stie ce naiba se intampla, saracul. Poate e un mos rablagit, inchis de astia intr-o debara, hranit cu lacuste si dulceata de visine si pozat periodic, pentru revista interna a companiei. In rest, fiecare face ce il taie capul si da vina pe higher management.“

_
_

2. Forumul Oltcit.ro – Cu nebunii in casa. De urmarit posturile utilizatorului Gabii. Sunt mai vechiute posturile, dar are omu’ ceva talent la povestit.

_
_

“anul doi de facultate io mi-am schimbat gazda, ca stateam la un mos care imi manca mancarea din frigider… mama lui de nehalit! Hai, ca ma obisnuisem cu chestia asta, adica daca mancam seara si imi ramanea juma de paine sa zicem, a doua zi cand ma intorceam de la cursuri aflam de la el ca era pacat sa lase bunatate de paine sa se intareasca, asa ca mi-a halit-o mosu ! Problema era ca in fiecare luna imi marea chiria! Adica in prima luna parca dadeam 250 mii, a doua 270, a treia 300, a patra 330… grrr, de fiecare data cand imi marea chiria zicea “promit ca nu iti mai maresc tot anu, de data asta si gata…” asa ca m-am enervat si mi-am gasit alta gazda. Si cum m-am grabit sa gasesc, am mers la primul pe care l-am intalnit in ziar: un baiat cam de 33 -34 de ani, gras, umflat cu pompa, da bolnav mintal… Bina, la inceput nu m-am prins ca era debil, m-a poftit frumos in casa la el, mi-a aratat camera ce urma sa fie a mea si mi-a zis pretul : 200 mii cu tot cu cheltuieli – deci la jumatate de pret! Cand m-am uitat la el mi-a parut mie ceva dubios, da am zis ca stau si io o luna si daca nu-mi place gasesc in alta parte. Totul era sa plec cat mai repede de la nehalitul ala.
Buuun, ma mut io la asta, si la inceput a fost totul absolut OK, era foarte prietenos cu mine – chiar m-am intrebat serios daca nu cumva e homo – in fine, mi-a povestit ca e divortat de nevasta de vre-o 5 ani, ca el sufera cu ficatul, cu splina, cu inima etc (mi-am dat seama ca minte, era sanatos-tun!) si ca d-aia ia atatea medicamente (de fapt el lua medicamente si vitamine pt bibilica, adica pt neuronii care ii lipseau). Tipul era un prefacut si jumatate, era pensionar pe caz de boala si o ducea destul de bine!
In fine, e mult de povestit, poate ca o sa spun toata povestea, ca e incredibila , da o sa va spun mai intai ce i-a facut vecinului de jos .
Tipul asta nebun -il chema Ovidiu, da io ii ziceam “bai grasule” – avea o gandire de copil infantil asa cam cum gandeam io in zilele mele alea mai bune, cand aveam 10 -11 ani . Toti vecinii din bloc il stiau ca e nebun si nu se legau de el. El saracu nu era violent, la cat era de mare animalul -cam 120 -130 de kg- pe atata era de fricos, daca tipam nitel la el gata se punea sa imi ceara scuze ca m-a suparat sau ca m-a enervat… ne intelegeam de minune… In fine, locuiam la etajul 1, iar paterul era si ala locuit.
Nu stiu cum face vecinul de jos la un moment dat si se leaga de Ovidiu… Il vad pe Ovidiu nervos si suparat cum intra pe usa dracuindu-l pe vecinul de jos… il intreb care-i baiul si imi spune ca cica vecinul il acuza ca il inunda in baie . Chestia e ca in blocul ala cand ploua afara, scurgerea de pe bloc era trecuta pe langa coloana de apa cu tevile ce treceau prin baie, care erau mascate. Adica nu se vedeau tevile, era ca un fel de nisa in spatele careia erau tevile, iar pe nisa era chiuveta si sub chiuveta un capac mare care permitea accesul la robinetii principali. Asa era la tot blocul. Pe undeva era fisurata conducta, ca atunci cand ploua mai picura apa pe dupa nisa si picaturile alea ajungeau fix la parter, la vecinu care obturase nisa – isi mesterise acolo un suport de pantofi alte alea-alea.
Bun, vine Ovidiu si zice, “firar-al dracu, las’ ca il inund io acu…” si ia o cana cu apa, scoate capacul de la nisa si toarna cana pe langa tevi la vecinul de jos . Io cand l-am vazut, in prima faza m-am cracanat de ras… apoi el cica ca de ce rad?!?! Si i-am spus: “Bai grasule, ce dracu, ba, da prost mai esti – pai nu asa tre-sa faci ba!!!” ala cica:
- Da cum sa fac??
- Bai grasule-bai, o sa slabesti pana il inunzi pe ala cu cana aia baaa!!! Ia mai frate si tu o oala mai mare…
- ooooh, ca bine zici!!!
… si se duce nebunu in bucatarie si vine cu dita-mai oala de vre-o 5 litri, o umple cu apa si da-i si toarna… io eram deja terminat pe jos de ras.. el se uita la mine ca un copil si radea in hohote… brusc i s-a luminat privirea, ochii s-au marit, i-a venit alta idee:
- Bai gabi, ce dracu ma chinui io cu oala??? Io am Galeata!!!
… si tropa-tropa repede in bucatarie arunca gunoiul din galeata pe geamul de la bucatarie , si repede-repede cu galeata de gunoi goala vine grasu in baie… umple galeata si fleosc la ala de dedesubt… dupa doua galeti saracu de el obosise, io obosisem de ras. Eram pe jos, deja m-am dus a mine in camera ca sa rad cu pofta… cand il vad ca vine TRIUMFATOR:
- Hai sa vezi ce i-am facut …
…si cu greu ma adun io de pe jos, ma duc in baie si cevad: nebunul renuntase la galeata, da in schimb bagase furtunul de la dus in nisa si apa curgea in voie la vecinu de jos
(…)
cica:
- pai ce sa ma mai chinui si cu galeata, las’ ca-i dau direct cu dusu, si apa calda si rece, sa se invete minte sa se mai ia de mine .“